Copiii petrec 20 de ore, săptămânal, în faţa televizorului şi a calculatorului. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de Educaţia 2000+ şi UNICEF, pe un eşantion de 392 de părinţi din Bucureşti, Mureş, Prahova, Dâmboviţa şi Giurgiu, atât din mediul rural, cât şi din mediul urban.

Aşadar, personajele precum Dexter, Tom şi Jerry sau Diavolul Tazmanian sunt extrem de prezente în viaţa copiilor, deoarece desenele animate ocupă un locprimordial în preocupările lor. Psihologii susţin că animaţiile reprezintă un stil de viaţă, un model pentru cei mici. "Sunt puţine desene animate care educă. De regulă, acestea creează o stare de irascibilitate, de nervozitate sau chiar de depresie. Luăm bine-cunoscutele personaje Tom şi Jerry. Sunt copii care se bucură atunci când motanul Tom ia bătaie, dar de cele mai multe ori aceste conflicte între cele două personaje le provoacă celor mici starea de depresie", spune Lena Rusti, psihoterapeut. 

Specialistul completează că minorii au, de cele mai multe ori, tendinţa de a copia tot ce văd.

Desenele creează dependenţă

Psihoterapeutul Lena Rusti spune că, după vârsta de doi ani, un copil începe să conştientizeze ceea ce se întâmplă în jurul lui.

"La început sunt atraşi de lumini, mişcare, zgomote, după care apare fenomenul de imitaţie. Copiii au nevoie de un model, iar dacă părintele lasă copilul în faţa televizorului fără a-l supraveghea, atunci micuţul îşi va alege drept model de viaţă unul dintre personaje", spune psihologul. Mai mult, personajul animat îndrăgit nu este ales la întâmplare. Acesta trebuie să răspundă nevoilor copilului. Astfel, un minor care se simte marginalizat de părinţi din cauza unui frate mai mic va fi atras de desenele în care apar fraţi şi unde aceştia se luptă pentru a fi apreciaţi de părinţi. "Adulţii trebuie să conştientizeze un alt efect negativ al desenelor animate. Acestea creează dependenţă, iar copilul va deveni agresiv atunci când i se va spune că este târziu, trebuie să se bage la somn sau trebuie să mănânce", subliniază specialistul Rusti.

Stabilirea unui program - evită durerile de cap

Psihoterapeutul spune că una dintre cele mai mari erori făcute de adulţi este că aceştia văd în desene un ajutor. Dimpotrivă, susţine Rusti, acestea pot schimba personalitatea minorului. Aşadar, părinţii îşi lasă copilul în faţa televizorului fără a-l supraveghea.

"De cele mai multe ori, copiii vorbesc despre ceea ce se întâmplă. Părinţii ar trebui să acorde importanţă spuselor, pentru că, dacă micuţii folosesc cuvinte violente, atunci ar trebui să aibă anumite semne de întrebare în legătură cu desenele animate", spune Lena Rusti.

Specialistul adaugă că ideal ar fi ca atunci când copilul se uită la televizor, părintele să stea lângă el şi să discute împreună despre ceea ce se întâmplă pe micul ecran. Un alt aspect destul de important este stabilirea dinainte a unui program de uitat la desene animate, pentru a evita ţipetele şi plânsetele. "Copilul trebuie anunţat de la început: «Te uiţi 30 de minute la televizor, după care ne jucăm, facem baie sau mergem la culcare»", explică specialistul.