Gânduri de ziua României - 1 decembrie

Oamenii de sub cerul tricolor trăiesc astazi o zi specială – este ziua lor! Ziua când, în 1918, la Alba Iulia, se împlinea idealul naţional al românilor: Marea Unire. Ziua Naţională este marcată îndeosebi prin parade militară şi defilări.

Înainte de revoluţie, ziua naţională era sărbătorită pe 23 august. Aşa s-a întâmplat din 1947 până în 1989. În ultimii ani ai regimului comunist, manifestările deveniseră doar un pretext pentru proslăvirea lui Nicolae Ceauşescu. Ziua României a trecut 80 de ani prin monarhie, 42 de ani prin comunism, iar de 19 de ani este sărbătorită în democraţie.

Românii de astazi s-au obisnuit cu ziua lor. Unii merg să vadă parada militara din centrul oraşului – acolo unde se serveşte băutură şi mâncare (fasole cu ciolan şi ţuică fiartă pentru buzoieni, 13.000 de porţii de fasole şi 725 de litri de ţuică pentru bucureşteni) sau o îmbrăţişare gratuită în Braşov. Alţii merg la teatru, sau se aşează mai confortabil în şezlongurile lor pentru a se uita la televizor, că, de… e zi liberă! Românii sunt români pretutindeni. Imnul naţional al României a răsunat la Madrid, unde un grup de tineri a organizat un spectacol de muzică şi dans. Îmbrăcaţi în costume populare, tinerii au cântat şi au dansat în faţa primăriei. În Cehia, Institutul Cultural Român organizează pe 1 Decembrie în sala Laterna Magika a Teatrului Naţional din Praga expoziţia de fotografie „Revoluţia în România” şi concertul susţinut de Nicu Alifantis şi Ducu Bertzi cu ocazia Zilei Naţionale a României. Ambasada României la Copenhaga îi invită pe membrii comunităţii româneşti din Danemarca să sărbătorească împreună Ziua Naţională a României la reşedinţa ambasadorului român. De ziua Marii Uniri, Consulatul General al Romaniei de la Jula, Ungaria, organizeaza o festivitate ce se va desfasura la Centrul Cultural Romanesc din Jula, unde va avea loc un spectacol folcloric, urmat de o receptie.

Patriotismul, pentru mulţi a fost confundat cu comunismul. Astăzi, uitându-ne la starea economiei şi a involuţiei bunului simţ, ne codim să admitem că suntem români, demonstrând lipsa de speranţă în ceva mai bun, într-un viitor în care românii „să trăiască bine!” Deşi există un respect imuabil pentru ce au făcut înaintaşii nostri pentru România, unii nu se pot alinia nici festivismului, nici semnificaţiilor acestei zile.

Cât despre mine, sunt mândru că sunt român, datorită istoriei şi ţării în care trăiesc. Nu sunt de acord cu cei care îşi bat joc de frumuseţea acestei ţări. Nu mă aştept la o îndreptare a situaţiei pentru că ştiu că lucrurile au să meargă din ce în ce mai prost, până când va veni Hristos să pună capăt distrugerii pământului. Nu îmi rămâne până atunci decât să mă bucur de ce a mai rămas frumos şi nobil în ţara aceasta.