Mama

Ea, este pâinea rumenită de pe plită
Nu trebuie să o cumperi, ci se dăruieşte.
Este mâna plină de milă, ca o raza aurită
Ce ne înconjoară pentru că ne iubeşte.

Poţi să vii la ea întotdeauna cu bucurie
Glasul ei nu are-n lume seamăn, ne sfătuieşte.
Când este printe noi, copiii, e armonie
Iar la masă, cu bucate alese ne hrăneşte.

Ce, poţi să fii trist lângă ea? Credeţi?
În braţele ei, somnul vine fără să-ţi dai seama.
Face totul şi lasă-n urmă paşii ei discreţi.
Nu-i aşa că v-aţi dat seama? E Mama!